intalnirea cu piticul dupa 7 ani

Totul este o experienta maxiam pe care am trait-o de curand REgasindu-mi o lucrare tare draga , dupa 7ANI

Piticul a prins viata intr-o tabara de creatie la targoviste, locul unde l-am si REintalnit.De fapt piticul in cauza a fost o incapatanare de-a mea de a incerca sa impiertresc un pitic altfel decat o fac "iubitorii de pitici".

A fost creat pe langa lucrarea propusa pentru tabara respectiva.Si ..spre marea mea bucurie , si-a gasit locul acolo unde il si vedeam stand, intr-un parc de copii:))

 Daca vreti sa-l intalniti, va asteapta in parcul Chindiei din Targoviste , langa gradina zoo, unde se afla un parculet de joaca.

Sentimentul a fost extrem...

Parca ma astepta, parca era ceva din mine care astepta sa-l REcunosc, sa-l REport in suflet mai viu , mai puternic, cei sapte ani se transformasera in patina, albul era murdar, piatra era lucioasa de atingerea manutelor ce l-au inconjurat...dar astepta atingerea mea si... l-am REgasit.

Pe vremea cand a fost cioplit, baiatul meu nici nu era nascut si nici plasmuit macar... iar acum poate sta pe genunchiul batranului pitic....iar peste cativa ani  vor sta copiii lui:) Puiul nostru era Andreea (DEA) careia i-am si dedicat bucata de piatra cioplita.

Mirarea si  puterea sentimentului vin tocmai din statornicia lui, din neclintirea, din puterea emanata de a nu se da la o parte, de a RAMANE.Ca artist n-am constientizat niciodata atat de viu acest sentiment al trainiciei, al ramanerii , al dainuirii...m-am hranit mereu cu bucuria momentului.Momentul acesta are deja 7 ani.